Radiația infraroșie (IR) este un tip de radiație electromagnetică care este invizibilă pentru ochiul uman, dar poate fi resimțită ca căldură.Are o gamă largă de aplicații, cum ar fi telecomenzi, echipamente de termoviziune și chiar gătit.Cu toate acestea, există momente când este necesar să se blocheze sau să se minimizeze efectele radiațiilor infraroșii, cum ar fi în anumite experimente științifice, procese industriale sau chiar din motive de sănătate și siguranță personală.În acest caz, materiale specifice pot fi folosite pentru a atenua sau bloca complet radiația infraroșie.

Un material folosit în mod obișnuit pentru a bloca radiația IR esteParticule care blochează IR.Aceste particule sunt adesea compuse dintr-o combinație de materiale, cum ar fi oxizii metalici și sunt concepute special pentru a absorbi sau reflecta radiația infraroșie.Cei mai obișnuiți oxizi metalici găsiți în particulele de blocare în infraroșu includ oxidul de zinc, oxidul de titan și oxidul de fier.Aceste particule sunt adesea amestecate cu o bază de polimer sau rășină pentru a forma filme sau acoperiri care pot fi aplicate pe o varietate de suprafețe.

Eficacitatea particulelor de blocare în infraroșu depinde de mai mulți factori, inclusiv dimensiunea și forma particulelor și concentrația lor în film sau înveliș.În general, particulele mai mici și concentrațiile mai mari au ca rezultat proprietăți mai bune de blocare a IR.În plus, alegerea oxidului de metal poate afecta și eficacitatea materialului de blocare a infraroșului.De exemplu, se știe că particulele de oxid de zinc blochează în mod eficient anumite lungimi de undă ale radiației infraroșii, în timp ce oxidul de titan este mai eficient la alte lungimi de undă.

Pe lângă particulele care blochează infraroșu, există și alte materiale care pot fi folosite pentru a bloca sau a atenua radiația infraroșie.O opțiune populară este utilizarea materialelor cu reflectivitate ridicată, cum ar fi metale precum aluminiul sau argintul.Aceste metale au o reflectivitate ridicată la suprafață, ceea ce înseamnă că pot reflecta cantități mari de radiație infraroșie înapoi la sursa sa.Acest lucru reduce efectiv cantitatea de radiație infraroșie care trece prin material.

O altă modalitate de a bloca radiația infraroșie este utilizarea materialelor cu proprietăți de absorbție ridicată.Unii compuși organici, cum ar fi polietilena și anumite tipuri de sticlă, au coeficienți mari de absorbție pentru radiația infraroșie.Aceasta înseamnă că absorb cea mai mare parte a radiațiilor infraroșii care intră în contact cu ele, împiedicând trecerea acesteia.

Pe lângă materialul specific, grosimea și densitatea materialului afectează și capacitatea acestuia de a bloca radiația infraroșie.Materialele mai groase și mai dense au, în general, capacități mai bune de blocare a infraroșului datorită numărului crescut de particule care absorb sau reflectă infraroșu prezente.

Pe scurt, există o varietate de materiale care pot fi folosite pentru a bloca sau a atenua radiația infraroșie.Particule de blocare în infraroșu, precum cele din oxizi metalici, sunt utilizate pe scară largă datorită proprietăților lor specifice care le permit să absoarbă sau să reflecte radiația infraroșie.Cu toate acestea, pot fi utilizate și alte materiale, cum ar fi metale cu reflectivitate ridicată sau compuși organici cu coeficienți de absorbție înalți.Factori precum dimensiunea particulelor, concentrația și tipul de oxid metalic utilizat joacă un rol important în eficacitatea materialelor de blocare IR.Grosimea și densitatea contribuie, de asemenea, la capacitatea unui material de a bloca radiația infraroșie.Prin alegerea materialelor potrivite și luând în considerare acești factori, blocarea eficientă a IR poate fi realizată într-o gamă largă de aplicații.